“N-avem ce face, ne multumim cu ce este”. Am auzit dimineata aceasta vorba la o doamna care sporovaia de zor la metrou. Si m-a zguduit pentru ca mi-am dat seama ca de fapt asta e mentalitatea noastra mostenita sau insusita in timp, nu stiu… dar ce stiu sigur ca e o mentalitate de oameni bolnavi.
Ne imbolnavim singuri de neputiinta. Refuzam sa luam atitudine pentru ca nu-i asa…”n-avem ce face”. In luam pe “oricum nu se schimba nimic” in brate si ne amagim singuri ca noi am vrea, dar nu se poate.
Daca s-a putut o data in ‘89(chiar daca dupa parerea mea a fost o lovitura de stat bine organizata nicidecum o revolutie) se va putea si a doua si a treia oara, evident ca e de dorit intr-un fel mai pasnic.

Ideea mea, acum, e alta. Avem un cuvant de zis in tara asta si cuvantul nostru poate fi ascultat, trebuie doar sa fim uniti, nu sa traga fiecare pentru el. Trebuie ca acest cuvant sa se transforme in vocea poporului, vocea reprezentantilor unui sector, unei industrii, etc.

Nu va convine ce se intampla, interveniti. De bine de rau, statul roman a mai facut mici pasi spre noi, dar trebuie sa ne implicam si noi mai mult, in loc sa mergem pe idea ca oricum nu se v-a schimba nimic.

Un exemplu foarte relevant, ca sa pastrez si tematica blogului sunt chiar ghidurile solicitantului, care de la un apel la altul se schimba si de fiecare data sunt supuse spre consultare publica. Asta inseamna ca trebuiesc citite de cei interesati si apoi sa-si dea fiecare cu parerea daca  trebuie modificat ceva sau sunt bune asa cum sunt. Nu lasati doar patronatele, sindicatele si/sau ONG-urile sa intervina, fiecare are un cuvant de spus si cateodata o firma normala poate fi mai obiectiva si poate face niste observatii corecte si coerente.

Deci, dragii mei, implicati-va si luptati pentru ceea ce credeti si va doriti sa schimbati, nu va lasati rapusi de sistem si de acesta mentalitate bolnava care trebuie sa dispara…aceea ca “n-avem ce face”.

Avem si vrem!